Tipuri de relații de cuplu

Tipuri de relații de cuplu

În lucrarea Interpersonal communication. The whole story, Kory Floyd, face o sinteză a factorilor  de comunicare, care au un impact direct asupra calității relației dintre partenerii unui cuplu.  Autorul consideră că modul în care partenerii unui cuplu comunică oferă indicii importante despre calitatea relației acestora. Deși comunicarea într-un cuplu nu se rezumă la acestea, sunt patru formede comunicare care influențează satisfacța partenerilor vis-a-vis de relație.  Acestea sunt:

 

  • Conflictele
  • Intimitatea
  • Comunicarea emoțională
  • Comunicarea instrumentală

 

Tipuri de cupluri în funcție de gestionarea conflictelor

 

Cuplurile au moduri diferite de a gestiona situațiile conflictuale.

Conflictul este o caracteristică comună relațiilor romantice. Maniera în care cuplurile gestionează conflictele, mai degrabă decât frecvența acestora- influențează succesul relației. Ceea ce știm despre gestionarea conflictelor în cuplu provinedin studiile care au avut ca temă căsătoria.

 

Floyd, face frecvent reverire la studiile realizate de specialistul în psihologie socială și terapie maritală, John Gottman, care și-a petrecut mulți ani studiind maniera în care partenerii de cuplu comunicau în episoadele de conflict. Rezultatele acestuia punând în evidență, existența a patru tipuri de cupluri maritale, în funcție de maniera acestora de a gestiona conflictele:

 

Cuplurile afirmative/ validatoare – partenerii acestor cupluri discută deschis și cooperant neînțelegerile. Într-un astfel de cuplu, partenerii comunică respect pentru opnia celuilalt, chiar și atunci când nu sunt de acord cu părerile acestora. Își păstrează calmul, chiar și atunci când dezbat aprins subiecte controversate. Folosesc de asemenea umorul și exprimarea pozitivă a emoțiilor pentru a dezamorsa tensiunile pe care conflictul le poate crea.

 

Cuplurile volatile – de asemenea discută deschis despre neînțelegeri, dar fac asta într-o manieră mai degrabă competitivă decât cooperantă. Astfel, fiecare dintre parteneri, încearcă să-și convingă partenerul să adopte punctul său de vedere. Conflictele în astfel de cupluri tinde să fie marcate mai degrabă de exrpimarea emoțiilor negative, decât de cele pozitive. Aceste conflicte, totuși, sunt adesea urmate de perioade intense de afecțiune și iertare/împăcare.

 

Cuplurile care evită conflictele – își „rezolvă” neînțelegerile mai degrabă indirect, decît deschis. Pentru a evita disconfortul de a se angaja direct în conflict, aceste cupluri dezamorsează emoțiile negative și se concentrează pe similarități, pe ceea ce au în comun. Aceștia consideră că nu se pot rezolva foarte multe prin angajarea directă în conflict, având credința că majoritatea problemelor se vor rezolva de la sine.  Ei sunt adesz „deacord în dezacord”, ceea ce poate conduce la ocolirea coflictului, dar totodată lasă nerezolvate neînțelegerile dintre cei doi.

 

Cuplurile ostile – sunt cupluri care experimentează intens și frecvent situații conflictuale. Pe durata conflictului, cuplurile ostile recurg la exprimarea emoțiilor negative, precum un ton aspru al vocii și expesii faciale furioase sau frustrate.  Partenerii se angajază în atacuri la persoană, cum ar fi insulte, sarcasm, jicniri, învinuiri și alte forme de critică. Sunt lansate expresii precum: „Tu întodeauna...”, „Tu niciodată...”. Nu se manifestă dorința de a înțelege punctul celuilalt de vedere.

 

Deși Gottman a dezvoltat aceste categorii făcând referire la cuplurile căsătorite, cercetări mai recenterealizate de Thomas Holman și Mark Jarvis, au arătat că aceste categori sunt aplicabile și la cuplurile heterosexuale necăsătorite.

                  

 

Tipuri de relații de cuplu după gradul de dezvăluire a informațiilor personale

Un alt aspect luat în considrare de Floyd ca factor major de inflență asupra calității relației de cuplu este protejarea intimității. Relațiile de cuplu variază și în funcție de gestionarea intimității.  În fiecare relație romantică, oamenii au de ales pentru ei înșiși, cum să gestioneze informațiile pe care le consideră private. Sunt unele persoane care consideră că dificultățile de orice fel pe care le experimentează este stict treaba lor și a nimănui altcuiva, pe când altele preferă să împărtășească acele dificultăți familiei și prietenilor, pentru a beneficia de suport emoțional din partea acestora. Specialista în comunicare Sandra Petronio, consideră că toți experimentăm tensiuni în ceea ce priveste împărtășirea unor informații sau păstrarea acestora private. Aceasta a dezvoltat o teorie a managementului comunicării intime (CPM –Communication privacy management) pentru a explica felul în care indivizii și cuplurile gestionează aceste tensiuni. Partenerii de cuplu dețin informații despre problemele lor. Pentru că informațiile  aparțin ambilor parteneri, aceștia trebuie să decidă împreună ceea își doresc să rămână între ei și ce să împărtășască și altora. Teoria mai sus amintită, sugerează că partenerii au o așa numită „graniță”  a intimității în jurul informațiilor deținute în comun. În momentul în care decid să împărtășească unei alte persoane o anumită informație, cum ar fi cele referitoare la dificultățile prin care trec, aceștia vor exinde granița intimității lor, pentru a include aceea persoană. În momentul extinerii graniței, persoana inclusă va deveni „co-propietară” a acelei informații.

Teoria Sandrei Petronio explică și faptul că persoanele aflate înte aceste granițe ale intimității se supun regulilor de păstrare a intimității. Aceste reguli pot fi explicite „Te rog să nu spui nimănui din familie despre asta.” Altele sunt implicite, atunci când împărtășești o informație unui membru al familiei, consideri că acea persoană va recunoaște informația ca privată și nu va fi nevoie să-i spui direct să o păstreze pentru el.

Potrivit teoriei CPM, dificultățile în cuplu apar atunci când regulile implicite sau explicite privind intimitatea sunt încălcate. Dacă persoana căreia i-ai împărtășit situația dificilă prin care treci, va transmite altor persoane din afara, vei resimți asta ca pe o violare a granițelor. Într-o astfel de situație, mai ales dacă informația este transmisă voluntar, partenerii cuplului pot decide ca pe viitor să nu mai împărtășească informații acelei persoane. Indivizii și cuplurile variază în ceea ce privește abordarea intimității. Unele cupluri par a fi niște „cărți deschise”, lipsite de inhibiții în ce privește dezvăluirea informațiilor intime altora.  În contrast, există cupluri foarte discrete, care fac cunoscute informații personale la foarte puține persoane, bine selectate.

Probabil poți să identifici în preajma ta persoane care se încadrează în fiecare descriere, dar și la persoane situate în zona de mijloc. Studiile arată că unii dintre noi suntem pur și simplu mai predispuși decât alții spre dezvăluirea informațiilor private. În cele mai multe cazuri, totuși, decizia de a face sau nu cunoscute informațiile intime depinde foarte mult de câtă încredere avem în acea persoană și cum a folosit aceasta informațiile pe care i le-am oferit în trecut.  În fine, nu sunt importante motivele pentru care dezvăluim informațiile, ceea ce contează este să fim contienți ce își dorește partenerul să păstăm doar pentru noi.

Tipuri de relații după modul de gestionare a comunicării emoționale. Comunicarea emoțională, este una aspect important al majorității relațiilor romantice. Studiile indică faptul că modurile în care partenerii își comunică emoțiile unul altuia, pot spune foarte multe despre calitatea acelei legături. În mod particular, aceste modalități de exprimare a emoțiilor, indică cât de mulțumiți sunt parteneri unul de celălalt. Există însă și cupluri foarte nemulțumite de relația lor. Potrivit cercetătorilor, una dintre cele mai semnificative diferențe în tiparele de comunicare a celor două tipuri de cupuri, satisfăcute și nesatisfăcute, apar în exprimarea emoțiilor. În rândul mai multor studii, John Gottman și Robert Levenson a indentificat două tipare de comunicare care diferențiază cuplurile fericite de cele nefericite.  

Partenerii cuplurilor fericite își comunică unul altuia mai mult emoții pozitive și mai puțin emoții negative, decât cuplurile nefericite. Cuplurile fericite comunică, în special, mai multă afecțiune, folosesc mai mult umorul și folosesc mai multe asigurări sau expresii verbale care exprimă angajamentul vis-a-vis de relație. Persoanele care se găsesc în relații nesatisfăcătoare tind să manifeste paternul opus: exprimă mai multe emoții negative, precum furie, dispreț, tristețe și ostilitate.

Probabil ți-ai dat seama deja că acele culpluri fericite comunică mai mult pozitiv decât cele nefericite. Studiile realizate de Gottman și Levenson au identificat cu exactitate cât de mare este această diferență. Potrivit mai multor studii, partenerii din cuplurile satisfăcute, mențin un raport de aproximativ cinci comportamente pozitive pentru fiecare comportament negativ.

Persoanele care se declară nemulțumite de relația lor de cuplu, în schimb, mențin un raport de un comportament pozitiv, pentru fiecare comportament negativ.

Un al doilea tipar de comunicare emoțională identificat de Gottman și Levenson este acesta: cuplurile nefericite sunt mult mai prediscpuse decât cuplurile fericite să răspundă emoțiilor negative, cu emoții negative.

Prin urmare, le este dificil să abordeze problemele care stau la baza conflictelor lor, pentru că aceștia sunt foarte concentrați pe emoțiile negative pe care le comunică. În comparație, cuplurile fericite, sunt mai predispuse să răspundă manifestărilor negative, cu unele pozitive sau neutre. Potrivit cercerărilor lui Gottman, o caracteristică a cupluilor stabile și fericite este  lipsa răspunsului reciproc la emoțiile negative.

Tipuri de relații de cuplu în funcție de comunicarea instrumentală. Partenerii din majoritatea relațiilor romantice comunică unul cu altul despre multe subiecte obișnuite, practice, precum cine se ocupă de pregătirea cinei, cine spală vasele, cine merge la cumpărături, etc. Abordarea unor astfel de subiecte, pot părea nesemnificative pe lângă implicarea în conflicte, negocierea granițelor personale sau folosirea comunicării emoționale. Cu toate acestea, comunicarea intrumentală abordează problemele zilnice cu care cuplurile se confruntă, ceea ce ne ajută să explicăm de ce este una dintre cele mai comune forme de comunicare între partenerii romantici.

Deși comunicarea instrumentală implică aparent chestiuni „minore”, poate fi una dintre cele mai provocatoare probleme cu care se confruntă un cuplu, pentru că ades partenerii nu cad de acord asupra împărtirii responsabilităților de zi cu zi. Modul în care parteneri negociază această împărțire a sarcinilor instrumentale, poate avea un impact major asupra relației, cel puțin din două motive. În primul rând, este nevoie ca sarcinile de zi cu zi, precum curățenia, pregătirea mesei și îngrijirea copiilor, să fie realizate, așa că cele mai multe cupluri nu pot lăsa șansa să decidă cine se va ocupa de ele. În al doilea rând, modul cum partenerii decid împărțirea treburilor obișnuite de zi cu zi,  reflectă frecvent balanța de putere în relația lor. Dacă unul dintre parteneri își asumă mai multă putere și control decât celălalt, atunci acesta se va situa într-o poziție mai favorabilă de a dicta celuilalt cum vor fi împățite sarcinile. În schimb, dacă cei doi parteneri se vor percepe ca fiind egali, atunci sarcinile vor fi împărțite mult mai echitabil.

Relațiile de cuplu variază foarte mult în modul în care partenerii comunică despre distribuirea sarcinilor de zi cu zi. În cazul cuplurilor căsătorite, partenerii care cred în împărțirea tradițională sarcinilor în funcție de rol, vor distribui treburile în funcție de stereotipurile legate de gen. Astfel, bărbații se vor ocupa de întreținerea curții și reparațiile auto, în timp ce femei îi va reveni responsabilitatea casei, pregătirea mesei și îngrijirea copiilor.  În astfel de cupluri, vor exista puține discuții pe tema împărțirii sarcinilor. Mai degrabă, cei doi parteneri își vor asuma pur și simplu că fiecare dintre ei își vor îndeplini sarcinile specifice sex-rolului său. Partenerii din căsătoriile tradiționale, adesea vor raporta un nivel grescut de satisfacție privind repartizarea treburilor casnice. În schimb, cuplurile care nu adoptă neapărat împărtirea tradițională a sarcinilor domestice, se vor angaja în conflicte foarte frecvent, cu privire la repatizarea responsabilităților. În mod special, femeile își doresc ca soții să-și asume o mai mare responsabilitate în casă și în îngrijirea copiilor, decât o fac de fapt. Femeile au o tendință mai mare de a considera că împărțirea responsabilităților e nedreaptă. Iar aceste sentimente, foarte adesea reduc nivelul de satisfacție al femei vis-a-vis de relația de cuplu. Totodată este mai probabil ca o femeie să exprime furie față de distribuția sarcinilor și să inițieze o discuție despre împărțirea mai rezonabilă a sarcinilor.

            Indentificarea acestor tipare de comunicare poate constitui un punct de pornire în identificarea cauzelor problemelor cu care te confrunți în relația de cuplu, iar această identificare poate consitui un prim pas către soluționare și experimentarea unei relații fericite și satifăcătoare.

Surse:

 Floyd, K., (2009). Interpersonal Communication. The whole story. Mc GrawHill, New York

https://www.gottman.com/blog/the-5-couple-types/